INTRODUCERE

 

maria Una dintre caracteristicile distinctive ale creștinismului oriental este venerarea Sacrului prin intermediul Icoanelor.
Icoanele, apărute în primele faze ale creștinismului, sunt imagini, care pentru creștinism și pentru creștini reprezintă Sacrul: Sfinți, evenimente importante(Nașterea, Botezul, Schimbarea la Față) și chiar Dumnezeu umanizat prin nașterea lui Iisus.

Madre di Dio di Belozersk

 
Icoana este o prezență constantă în viața creștinului ortodox: în biserică unde reprezintă esența sacrului pentru credincios (Iisus, Teodokos, Sfinții), înfrumusețează și îmbogățește Iconostasul (separatorul dintre altar și pronaos). O găsim în fiecare casă, între obiectele personale ale creștinului, chiar și sub forma unei icoane portabile, care îl însoțește în diverse călătorii. iconostasi
 

Iconostasi della Chiesa del Sangue del Salvatore

S.Pietroburgo

Icoana, un obiect sacru pentru credincios, este sărutată(când se intră în biserică),tratată cu pioșenie, utilizată în timpul rugăciunilor pentru că "onoarea dată imaginilor este transferată la sursă"(Sf. Vasile cel Mare). Este important să înțelegem că icoana în sine, nu este un obiect de adorare (care ar duce spre idolatrizare), ci de venerare cum este specificată la al VII-lea Conciliu de la Niceea II: "Nu se adoră o imagine ci Acel care prin intermediul ei este prezentat."
Cu timpul icoana a pierdut acel caracter de "simplă" imagine sacră, asumând un rol mai profund, plin de implicații, chiar funcțional. A devenit un mijloc de transmitere al Sfintei Scripturi, permițând persoanelor analfabete accesul la textele sacre prin intermediul imaginilor.
În anul 599, Sf. Grigore cel Mare scria Vescovului Serano din Marsiglia:
"Am fost înștiințați că ai distrus imaginile sfinților  pe motiv că nu trebuiesc adorate. Suntem de acord că tu ai interzis să fie adorate, nu suntem însă de acord că ai ordonat să fie distruse.(...) Este însă cu totul altceva adorarea unei picturi față de învățarea din imaginea unei picturi a celui ce trebuie adorat." Într-adevăr, ceea ce reprezintă Scriptura pentru cei care știu să citească, reprezintă imaginile pictate pentru persoanele analfabete. În acest fel acestea din urmă știu cum să se comporte; în imagini "citesc" persoanele care nu sunt instruite (majoritare în secolele trecute). Datorită faptului că icoana trebuie "citită", crearea acesteia nu se faci nici prin desen nici prin pictură: Icoana este "scrisă".

Acest fapt a dus la apariția unei adevărate tradiții (rituale, tehnice și stilistice) de scriere a icoanelor care cere, în afara unui adevărat talent artistic, înalte experiențe de viață spirituală( viața monahală este în strânsă legătură cu creația icoanelor) și o strănsă relație cu Biserica, pentru ca iconograful să fie binecuvântat și îndrumat pe parcursul creației. agiografo
  Un monaco athonita durante una fase di "scrittura" dell'icona