SCURT ISTORIC AL ICOANEI

 

Crearea de imagini reprezentând aspecte ale sacrului este prezentă, indiferent de religie, în multe părți ale lumii, iar în ceea ce privește creștinismul, îşi are originea direct din credința evreiască.

 Iudaismul a condamnat întotdeauna” idolatria "(închinarea la idoli), precum și dezvoltarea ritualurilor care ar putea duce spre acesta, cum ar fi statuile și imaginile. Unele pasaje din Tora (Vechiul Testamentul la creștini) sunt clare în acest sens:



Sa nu-ti faci chip cioplit, si nici vreo asemanare cu ceva din cate sunt in cer, acolo sus, ori din cate sunt pe pamant, aicea jos, ori din cate sunt in apele de sub pamant. Sa nu te inchini lor, si nici sa le slujesti; ca Eu, Domnul, Dumnezeul tau, Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cel ce vina parintilor o da pe seama copiilor pan'la al treilea si-al patrulea neam pentru cei ce Ma urasc (Ies 20:4,5)

 

Paziti-va cu strasnicie sufletele; de vreme ce n'ati vazut vreo asemanare atunci cand Domnul v'a grait la Horeb, in munte, din mijlocul focului, sa nu cadeti in nelegiuirea de a va face vreun chip cioplit, nici vreo infatisare, nici vreo asemanare, fie ea barbateasca sau femeiasca, nici asemanarea vreunei fiare din cele ce sunt pe pamant, nici asemanarea vreunei pasari inaripate care zboara sub cer, nici asemanarea vreunei vietuitoare ce se taraste pe pamant, nici asemanarea vreunui peste din apele de sub pamant. Sau, de vei privi la cer si vei vedea soarele si luna si stelele si toata podoaba cerului 8, sa nu cumva sa te''nseli si sa te inchini lor, nici sa le slujesti, lor, celor pe care Domnul, Dumnezeul tau, le-a impartit tuturor neamurilor de sub cer.(Dt 4:15,19)

 

"Sa nu-ti sadesti tie crang 7, si nici ceva de lemn, orice ar fi, langa jertfelnicul pe care I-l vei face Domnului, Dumnezeului tau. Si nici stalp sa nu-ti intaresti, cel pe care Domnul, Dumnezeul tau, l-a urat.(Dt 16:21,22)

 

Problema a avut, de asemenea, un caracter practic: Cum ar putea fi posibilă reprezentarea lui Dumnezeu "fără chip", a cărui viziune ar aduce moartea (Exodul 33:20,23)?

Dar citirea acestor pasaje indică în mod clar faptul că interdicția nu se extinde la toate imaginile, ci numai la cele care ar reprezenta pe Dumnezeu, sau cele care ar putea înlocui divinitatea ( idolii).

În unele cazuri, chiar Dumnezeu însuși, a ordonat în mod explicit crearea unor obiecte sacre.

Este vorba de "Chivotul Legământului ”, împodobită cu cei doi heruvimi.

" Vei face doi heruvimi din aur lucrati prin ciocănire şi îi vei aşeza la cele două capete ale capacului mântuirii. Vei face un heruvim la un capăt, și un heruvim la celălalt capăt. Heruvimii vor avea aripile în sus, protejând cu ele Arca. Vor fi unul cu fața spre celălalt, iar fețele heruvimilor vor fi îndreptate spre Arcă "(Ex 25:18-20)

Sau "șarpele" dat de Dumnezeu lui Moise înaintea Faraonului, la început, pentru a arăta puterea Domnului (Exod 7:8-12), și apoi pentru a pedepsi pe cei care au hulit împotriva Domnului în deşert și a vindeca pe cei care s-au pocăit de faptele săvârşite (Nu 21 : 4.8).

Dar nimic nu a fost creat la inițiativa lui Moise; totul a fost construit la comanda explicită a Domnului și întotdeauna cu condiția ca obiectul să nu devină un obiect de cult.

Acesta a fost motivul pentru care, mai târziu Ezechia a făcut tot posibilul pentru a distruge ceea ce încălca aceste interdicții (2 Regi 18:4).

 

Un alt exemplu de reprezentare la evrei, sunt imaginile găsite la sinagoga din Dura-Europos, care arată scene și personaje luate din Sfânta Scriptură, destinate doar pentru decorarea internă și în nici un caz pentru a fi adorate.

Ulterior, cu nașterea lui Hristos, lucrurile se schimbă: Domnul a făcut pe om, Cuvântul s-a făcut trup și trupul a luat trăsături umane. Merge printre oameni (Ioan 1:14), nu mai este “fără chip"ci " vizibil".

dura-eropos
  Dura-Europos: străbaterea Mării Roşii

Pe această bază, au început să circule primele icoane care reproduceau, de fapt, chipul lui Dumnezeu făcut om. Ulterior s-au realizat alte icoane iar printre prototipuri sunt toate personajele și evenimentele care sunt strâns legate de El. Avem chipul Maicii Domnului, al sfinților și martirilor, bărbați și femei care au trăit și au murit pentru slava și lumina Lui. Avem, de asemenea, evenimentele din Noul testament ca: Nașterea și Botezul Domnului. În catacombele romane timpurii s-au descoperit imagini și fresce decorative din secolul al IV-lea cu influență greacă. Reprezentarea prin imagini a devenit o practică foarte comună în Orientul creștin.

pantocratore

Cu nașterea a icoanelor, au existat reacții( prima iconoclastă: în anul 306), din cauza primelor curente eretice creștine(arianismul, monofismul, nestorianismul, etc ..), care au creat confuzie și îndoială cu privire la natura și persoana lui Hristos. La Conciliul de la Elvira (c. 36) a fost interzisă reproducerea pe ziduri a imaginilor care ar putea fi considerate obiecte de cult.

 

Hristos Pantocrator
secolul VI d.H.
Mănăstirea Sf. Caterina din Sinai

 

 

Chiar și mai târziu, au existat considerente similare: Eusebiu de Cezareea a considerat păgâne statuile lui Hristos și picturi ale apostolilor Petru și Pavel; Epifanio ar fi rupt un cort pe care era pictat chipul lui Hristos, iar în 599 episcopul de Marsilia a ordonat distrugerea tuturor statuilor din oraș care reprezentau “sacrul”, deoarece le considera "păgâne".

Între 691 și 692 a avut loc, de asemenea, Conciliului din Quinisesto, care interzicea reprezentarea simbolică a lui Iisus.

În secolul al VIII-lea, cu Împăratul Leon al III-lea Saurianul, a avut loc cea mai mare mișcare iconoclastă. Împăratul, preocupat de dezastrele care afectau imperiul, a încercat să "intre in graţiile" Domnului. Interzice (folosindu-se şi de puternicele precepte iconoclaste musulmane și ebraice), printre altele, chiar proliferarea imaginilor sacre.

Un edict emis în 730 și contrasemnat de Patriarhul de Constantinopol, Anastasie, a interzis folosirea imaginilor în afara locurilor de cult și care a declanșat intervenția unor Prelaţi din Vest și din Est, inclusiv Sf. Ioan Damaschinul, care s-au opus ferm scriind cele trei "Discursuri în Apărărarea imaginilor Sfinților".

În 742, Constantin al V-lea Copronimul a continuat politica lui Leo al III-lea, sprijinind-o cu conținut teologic. În 754, a convocat Sinodul de la Hieria, care a condamnat închinarea la imagini, considerând-o nu doar ” idolatrie” ci “erezie”. Mai târziu, în 767, Patriarhii Orientali au trimis o scrisoare la Roma, subliniind sprijinul lor față de imaginile religiose, iar , în 769, Ștefan al III-lea a convocat un Sinod la Lateran, care a invalidat Sinodul de la Hieria şi care a propus valabilitatea reprezentării sacrului.

În 787, Conciliul de la Niceea convocat de către Adrian I, a ridicat la rang de dogmă teoriile Sf. Ioan Damaschin, legitimând folosirii icoanelor.

Din acel moment nu au mai fost, timp de câteva decenii, alte mișcări pro şi contra venerării imaginilor, până în 843, când Grigore al IV-lea a abolit în mod oficial și definitiv iconoclastia.